sâmbătă, 19 octombrie 2013

Acorduri de chitară

Astă-noapte, când întunericul se împletea cu liniştea formând o odioasa simfonie ce prevestea o râncedă Moarte cu bocanci de oţel care aveau să-ţi zdrobească ţeasta înainte ca ascuţişul securei să îţi străpungă măcar pielea, din depărtare l-am auzit pe Tudor şi chitara lui.

La început, precum un toreador, el a aţâţat Moartea, lăsând-o să se agite, iar apoi printr-un singur acord a condamnat-o la un lamentabil eşec. Aceasta a urlat prin nări, a fumegat pe urechi, iar ochii i s-au transformat în bulgării de foc. Pământul, îmblânzit de Tudor, s-a crăpat şi a înghiţit Moartea ce se zbătea ca un peşte pe uscat.

Deşi Moartea şi bocancii ei dispăruseră, încă auzeam cântecul lui Tudor. Am închis ochii, ştiam că nu îi plăcea prietenia mea cu Moartea, iar acum aşteptam consecinţele gestului meu necugetat. Dacă eu aş fi fost zeul şi el micul discipol rebel, probabili i-aş fi tăiat măinile, lăsând sângele rubiniu să se scurgă ducând împreună cu el şi păcatul capital săvârşit anterior. Da, asta ar fi trebuit să fie şi pedeapsa mea.

Am deschis ochii căutând acordul mistuitor ce ar fi trebuit să mă ciopârţească, dar care surprinzător se lăsa aşteptat. Zeul meu cu ochii croşetaţi din mătase verde stătea pe parchetul rece, fixând cu privirea tavanul alb. M-am împins uşor în mâna dreaptă şi am reuşit să mă aşez lângă el, bătăile inimi lui răsunându-mi în urechii.

-Aş bea o cafea.

I-am zâmbit, şi eu îmi doream acelaşi neînsemnat lucru, tânjeam după aceaşi băutură cu aburi greoi şi gust amărui. M-am ridicat şi cu mişcări alene am pus ibricul de cafea pe foc, afară câţiva fulgi de nea poposiseră pe pământ. Am deschis fereastra, iar un miros de lămâie l-a înlocuit pe cel lăsat de Moarte. Totul revenise la normal.


vineri, 4 octombrie 2013

Cumătra găteşte

În cazanul ei de titan, Cumătra a  aruncat un pumn de limbi ascuţite de pisică, vreo două sau trei picioare de broască râioasă, câteva aripi de muscă şi multă cerneală. A amestecat bine cu lingura ei din lemn de cireş, până când poţiunea a devenit omogenă. Aburi emanaţi erau negri şi înecăcioşi, cu gust amărui. Gândindu-se bine, Cumătra noastră a mai pus şi o mână de iasomie, poate aşa mai îmblânzea licoarea cu gust de început, dar era înzadar, începuturile sunt amare şi vâscoase indiferent de ce ingrediente ai adăuga. Luând un pahar cioplit pe margini şi-a pus câteva picături din preparat, a gustat cu teamă şi mai, mai că inima i s-a oprit când lichidul i s-a scurs pe gâtlej.

Începutul nu era bun fiert, limbile de pisică erau prea ascuţite şi îi sfâşiau gâtul, iar picioarele de boască nu se topiseră, câteva falange stăteau parcă adormite pe fundul paharului. Atunci Cumătra s-a hotărât să facă începutul la cutor, poate căldura îl va face să crească, iar aburii vor avea mirosul dulce al iasomiei. Punând într-o tavă o lingură de început, adăugând şi un plic de praf de copt, Cumătra a azvârlit tava în cuptor şi a început să aţâţe focul cu aşchii uscate. Şi se coapse  începutul o zi şi o noapte, iar aburii nu mai erau negri şi înecăcioşi, dar nici dulci ca iasomia nu erau. Când într-un final se hotărâ Cumătra că e gata începutul şi scoase tava din cuptor, un miros metalic asemănător smoalei năvăli în vizuină. Luă un cuţit şi tăie o bucăţică din începutul copt, iar apoi când încercă să o înghită, se încecă cu ea. Ochii îi ieşeau din orbite, iar degetele ciolănoase strângeau cu putere gâtul veştejit în care rămăsese înţepenită bucata de început.

Când într-un final reuşi să scuipe începutul, ochii îi erau înlăcrimaţi, iar buzele îi deveniseră violeţi. Cumătra se săturase şi de gătit, şi de început, dar totuşi acesta trebuia mâncat sub o formă sau alta. Peste început nu poţi să sari, trebuie să orbecăi la fel ca ceilalţi în întuneric până când un chibrit cu pucioasa pe jumătate folosită se va aprinde, abia atunci începutul se va termina până la ultima frimitură. O soluţie, precum o picătură de apă rece în cel ai adânc iad, îi năvăli Cumetrei în minte, poate dacă usca începutul şi îl înghiţea repede, precum o pastilă, va uita că a şi existat un început.

Uite aşa a terminat Cumătra cu începutul şi acum se pregătea cu groază pentru un sfârşit cu gust de miere şi miros de ciocolată. În ciuda aromei, Cumetrei nici sfărşitul nu îi plăcea, ca un profet cu ochii bulbucaţi el prevestea un alt început cu gust de fiere.